Doar un vis

   Cred ca trebuia sa te intalnesc ca sa pot scrie din nou…

   Sunt in fata ferestrei. Privesc strada alba… A nins. Iarna asta a fost gri pana azi. Zambesc! Si zilele mele au fost gri. Te-am intrebat zilele trecute daca ai simtit vreodata nevoia sa vorbesti cu cineva, sa-i spui acele ”secrete”.  Mi-ai spus ”cu un necunoscut”... ”Si psihologii au nevoie de psihologi” - am gandit, dar ti-am scris altceva...

   Ma indepartez de fereastra si incerc sa ma concentrez pe ce am de facut. Dar gandul meu zboara.        Este o zi linistita… Iau telefonul si deschid mesageria… Mii de mesaje… Tu – eu, eu – tu…             Recitesc… Uneori raspunsuri reci, alteori acide. De ambele parti. Imi lipsesti. Imi lipsesc gandurile tale, convorbirile interminabile… Simt un gol. Ai ales sa dispari. La inceput m-am revoltat (cred ca mai degraba orgoliul), apoi am inceput sa-ti simt lipsa… La naiba! Eu, cea atat de sigura pe mine!

   Dar intr-o zi vei simti la fel. Si te vei intoarce…Doar ca eu voi fi asa cum am fost inainte sa apari.    Curand  imi voi spune ca a fost doar un vis… Si nu am timp sa visez!